Ţara Moţilor
   Dincolo de frumoasa Vale a Mureşului se întinde masivul Apusenilor, având înfăţişarea unei palme cu degetele răsfirate. E atât de vast încât, de l-ai putea ridica din loc, ai putea acoperi cu el toată Transilvania. Înălţimea cea mai mare nu trece de 1850 m, iar printre crestele munţilor se adâncesc bazine interioare cu o deasă populaţie românească.
   Nici un ţinut din munţii noştri nu are înfăţişări atât de variate ca Munţii Apuseni. Când îi priveşti dinspre Valea Mureşului, par valurile uriaşe ale unei mări înfuriate. Iluzia este creată de o creastă de calcar ce se înaltă aici, iar, din depărtare, seamănă cu un paravan de argint şi azur. În centru, clăile vulcanice ies îndrăzneţe din învelişurile pământului, iar vestita Detunata - cu aşchiile sale de bazalt, îndoite - este una din minunăţiile ţinutului. Mai spre apus, se întinde o zonă calcaroasă, ciuruită de gropi şi de peşteri fantastice - cum este cea de la Scărişoara, care adăposteşte din timpuri străvechi un gheţar subteran.
   Altfel, formele generale ale masivului sunt line; pe înălţimi, se întind şesuri mai largi decât în oricare altă parte a Carpaţilor, locuite şi cultivate de moţi - aşezările permanente ajung până la 1600 m (Cătunul Tomnatec). Prin unele văi nici nu poţi umbla, aşa sunt de înguste, prăpăstioase şi cu povârnişuri împădurite. Dar, odată ajuns pe culme, te afli ca într-o câmpie întinsă.
   Nu poţi cuprinde Ţara Moţilor în câteva rânduri şi nici nu trebuie încercat; un astfel de ţinut trebuie umblat, iar nu imaginat, pentru a vedea nu doar ce ţi se oferă, însă şi tot ce a voi.

   Cele mai vechi vestigii arheologice din acest teritoriu datează din Paloelitic. Spre deosebire de Paleolitic, Neoliticul este mult mai bogat în vestigii arheologice. Descoperirile făcute în judeţul Alba sunt dovada existenţei uneia dintre cele mai importante culturi neolitice din Transilvania, cunoscută în literatura de specialitate sub numele de Cultura Petreşti.
   La începutul secolului al II-lea d.Hr., o parte din Dacia este cucerită de împaratul roman Traian şi transformată în provincie a Imperiului Roman. Oraşul Apulum, astăzi Alba-Iulia, era unul dintre cele mai importante aşezări din judeţul Alba. În 1 noiembrie 1599, Alba-Iulia este oraşul care l-a întâmpinat pe Domnul Mihai Viteazul, primul care a unit Principatele Romane într-un singur stat. Oraşul devine prima capitală a celor trei Principate Romane.
   Momentele decisive ale luptei sociale şi naţionale ale poporului român din secolele XVIII şi XIX nu puteau să lase deoparte judeţul Alba. Capii răscoalei din 1784, Horia, Cloşca şi Crişan sunt încarceraţi la Alba-Iulia, cercetaţi ţi apoi executaţi în mod crud, fiind traşi pe roată la 28 februarie 1785.
   Hotărârea românilor de a îşi apără dreptul sacru la libertate îşi găseşte cea mai strălucitoare expresie într-o serie de mari ෟi eroice realizări, între 1848 şi 1849, având ca erou pe Avram Iancu, remarcabila figură a revoluţiei de la 1848 din Transilvania, prezent cu armata sa în Alba-Iulia.
   Sfârşitul Primului Război Mondial (1918) - a însemnat şi sfârşitul ultimului imperiu multinaţionalist Austro-Ungar - prin urmare, eliberarea popoarelor de sub opresiunea socială şi naţională, a făcut din Alba-Iulia locul de întâlnire unde unitatea naţională a fost desăvârşită.
   La 1 decembrie 1918, Alba-Iulia a fost locul unde Unirea Transilvaniei cu România a fost decisă solemn şi irevocabil de către Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia alcătuită din delegaţi aleşi de românii din Transilvania, Unirea Statului Naţional Modern Român fiind atunci desăvârşită.

   Crescuţi în asprimea ţinuturilor de aici, moţii sunt oameni vânjoşi, dârzi, tăcuţi, răbdători şi care au adunat sub pavăza credinţei o potenţa de energie care, odată descătuşată, îi face să se manifeste hotărât şi până la capăt - precum Horia sau Avram Iancu, care, în câteva zile, au răsculat şi au organizat ţinutul.
   Localnicii sunt renumiţi şi pentru obiectele de uz gospodăresc, confecţionate de generaţii - cele mai cunoscute fiind ciuberele şi doniţele de lemn. Renumite sunt şi atelierele de la Patrahăiteşti unde sunt meşteşugite şi de unde se poate auzi sunetul grav al tulnicelor şi buciumelor.

Târgul de Fete de pe Muntele Găina
   Există în tradiţia popoarelor lumii, locuri care au atras dintru-nceput, locuri unde legendele, miturile sau ritualurile plasau divinităţi. Un asemenea loc - simbol, situat în inima Apusenilor, este Muntele Găina.
  La altitudinea de 1467 m, într-o frumoasă poiană înconjurată de păduri de brad, se organizează, din vremuri străvechi, în fiecare an, n cea mai apropiată duminică de ziua de 20 iulie, "Târgul de fete de la Găina".
   Urcarea se poate face cu maşina pe un drum amenajat, sau pe vechile poteci care pornesc din comuna Avram Iancu, traversează Dealul Dobrani, Dealul Pietrelor, trec Pâraul Rece şi Dealul Muncelului şi ajung la vârf în circa o oră şi jumătate.
   Locuitorii din văile Apusenilor - Valea Crişului, Valea Arieşelor - şi din parţile Bihorului se adunau aici pentru a face schimb cu produsele specifice. Datorită distanţelor mari între aşezări, cât şi dificultăţilor impuse de relieful muntos accidentat, târgul avea o mare importanţă socială, făcând posibilă întâlnirea şi căsătoria tinerilor aflaţi în zone îndepărtate.
   Se spune că fetele veneau cu zestrea încărcată pe cai, iar cununia se făcea pe loc de către preoţi veniţi special în acest scop. Ceremonia era însoţită de cântece şi jocuri cu "strigături", veritabile probe de măiestrie şi iscusinţă, iar fetele "se luau", nu se cumpărau.
   Despre Târgul de fete de pe Muntele Găina ne relatează şi Ion Rusu Ardeleanu în cartea sa "Moţii": "Doi delegaţi din partea moţilor din Vidra de Sus şi doi din partea moşilor crişeni din Bulzeşti se întâlnesc, schimbă câteva vorbe de salut şi trag o linie de despărţire între moţi şi crişeni în timpul târgului. Linia este trasă astfel că moţii se aşează în partea de către apus. Până la ora zece dimineaţa toţi sunt ocupaţi cu vânzarea şi cumpărarea uneltelor casnice şi agricole fabricate de ei.
   După ce s-a terminat cu târguirea celor trebuincioase, lumea începe să prânzească la iarbă verde şi să se adune în jurul lăutarilor care cântă lângă un butoi de ţuică de cireşe. Apoi, deodată se încinge jocul peste întreg târgul şi vezi grupuri separate, formate din moţi şi crişeni care, în sunetul viorilor, clarinetelor, cimpoaielor, joacă hora, adresându-se unii altora prin felurite chiuituri satirice".
   Astăzi "Târgul de fete de la Găina" s-a transformat într-o mare sărbătoare folclorică, la care îşi dau concursul locuitorii din zona Munţilor Apuseni, din judeţele apropiate şi chiar din ţinuturi mai îndepărtate ale ţării.
   Pregătirile pentru târg se fac cu câteva zile înainte, iar plecarea spre munţi se face în jurul orei patru dimineaţa. Deschiderea o fac vestitele tulnicărese de la Avram Iancu, după care urmează programul artistic al participanţilor care durează până spre seara.
   Pentru turişti, târgul mai oferă şi produse artizanale specifice zonei: tulnice, vase de lemn pirogravate, ceramică de Bihor şi Zarand, unelte de lemn, ţesături populare de casă şi produse culinare.Pe Găina nu se vând fete. Poate nici nu s-au vândut vreodată. De fapt, este vorba despre altceva: o sărbătoare a tuturor moţilor în care mii de tineri, fete şi băieţi, joacă, petrec şi cântă acompaniaţi de frumuseţea peisajelor, care surprind şi topesc chiar şi cele mai îngheţate inimi.

   Celor care se încumetă să cutreiere Ţara Moţilor, le sugerăm să pornească din Valea Arieşului, spre Valea Crişului Repede şi să parcurgă, de la sud la nord, Munţii Bihor şi Munţii Pădurea Craiului, unde relieful carstic variat oferă privelişti de-o sălbăticie şi frumuseţe rar întâlnite:

• Valea Arieş - râul aurului, explorat încă din vremea stăpânirii romane;
• Vf. Bihor;
• Complexul carstic "Scărişoara";
• Platoul carstic Padiş
• Zona Meziad;
• Defileul Crişului Repede

   Impresionanta lume subterană învăluie în Munţii Apuseni unele dintre cele mai cunoscute şi apreciate complexe carstice din ţară. Cele mai importante peşteri accesibile turiştilor în Munţii Bihor sunt:

• Peştera Gheţarul de la Focul Viu
• Peştera Scărişoara (adăposteşte al doilea gheţar subteran din Europa, ca dimensiune)
• Peştera Măgura Sighiştel
  
• Cetăţile Ponorului
• Cetăţile Rădesii
• Lumea Pierdută

   Recompensa? Peisajul formaţiunilor calcaroase, dolinele străjuite de pereţi abrupţi, râuri şi cascade subterane, stalagmite şi stalactite, magia aventurii! Şi oare ce ar fi speologia fără legendele ţesute în jurul peşterilor?
   Dacă porniţi la drum, de pe culmile ce străjuiesc zona, o să remarcaţi, pe toate păşunile înalte, "hodăile" - adăposturi de vară ale localnicilor care stau aici cu turmele până la sosirea toamnei. De cele mai multe ori, aceştia sunt cei care ne îndrumă spre găurile ascunse în hăţişurile de pe versant ori ne avertizează să nu intrăm în "hoancele fără fund", din fâneţele de pe deal. Şi tot ei, cu ochi iscoditori, cercetează sperând să desluşească ieşind din rucsacul vreunui turist, vreo bucată de hartă pe piele de viţel, ori vreun detector de metale. Căci nu există peşteră despre care localnicii să nu împletească adevărul cu mitul, poveştile din moşi strămoşi, cu visurile despre comorile dacilor sau ale haiducilor.
   De veţi avea prilejul să-i ascultaţi, veţi afla legendele zonei, depănate seara în jurul focului. Şi poate cea mai cunoscută este legenda Muntelui Găina, despre găina cu ouă de aur, sau despre Târgul de Fete organizat aici. Oricare dintre variantele de petrecere a timpului liber propuse, vă va deschide inima şi mintea pentru a primi din nesfârşitele privelişti şi intimităţi ale Apusenilor.