Aşezări şi limite
  În lanţul Carpaţilor româneşti, un loc de frunte îl deţine cetatea de piatră a Bucegilor, dominând spre est Valea Prahovei, care îi separă de Munţii Baiului. Limitele masivului sunt date la nord de Depresiunea Braşovului, la vest de Valea Dâmboviţei, la est de Valea Prahovei, iar în sud de către Văile Ialomiţei şi Ialomicioarei.

Relieful
  Ramura dinspre răsărit, înălţată deasupra Văii Prahova, este denumită culmea principală a Bucegilor, iar cea dinspre apus, culmea Strunga. În nord, din Vf. Omu(2505m), radiază culmile nordice.

Culmea principală
  Aşezată între adâncile depresiuni ale Văilor Prahovei şi Ialomiţei, culmea principală a Bucegilor se caracterizează în primul rând prin formele sale de relief, puternic contrastante, şi anume: versantul prahovean şi platoul Bucegilor. Astfel, versantul prahovean este în cea mai mare parte stâncos şi abrupt, pe o diferenţă de nivel de 500-900m şi pe o lungime de circa 10km. În creştetul culmii principale, contrastând puternic cu versantul prahovean abrupt, întâlnim podişul înalt, platoul Bucegilor, larg de 1-3km şi desfăşurat pe o distanţă de aproximativ 10km, având înălţimi cuprinse între 1600-2400m şi o înclinare de la nord către sud. Platoul este străbătut în lung de uşoara depresiune a pârâului Izvorul Dorului ce îşi are obârşia sub creasta Babele. Valea Izvorul Dorului, împreună cu viroaga ce formează în platou, obârşia Văii Jepilor, desparte 2 şiruri paralele de înălţimi, spre răsărit şirul prahovean şi spre apus şirul ialomiţean.

Geologie
  Masivul Bucegi reprezintă un larg sinclinal, de direcţie nord-sud, cuprinzând depozite sedimentare mezozoice, aşezate în transgresiune peste un fundament de şisturi cristaline. Aceste depozite sunt formate în cea mai mare parte din calcare jurasice, conglomerate de Bucegi şi gresii micacee. Către marginea răsăriteană a masivului, în porţiunea inferioară a abruptului prahovean, conglomeratele de Bucegi se reazămă pe formaţiuni ale flişului cretacic inferior, cuprinzând stratele de Sinaia, precum şi depozitele marnoase şi gresoase aparţinând etajelor Barremian şi Aptian.

Flora şi fauna
  Pe o suprafaţă de aproape 300kmp, Bucegii adăpostesc 1185 de plante vasculare, ceea ce reprezintă o treime din numărul total din întreaga ţară.
  În orice masiv muntos există o distribuire a vegetaţiei în plan vertical, întâlnindu-se astfel la poalele munţilor, zona forestieră, iar pe culmi, zona alpină. În păduri întâlnim fagul, bradul, molidul. În etajul montan superior se întâlnesc arboretele de larice, tufărişuri de smîrdar (rhododendron kotschyi). Pajiştile constituie vegetaţia predominantă în zona alpină. Printre plantele ocrotite de natură trebuie amintite: Leontopodium alpinum(floarea de colţ), Nigritella rubra(sângele voinicului), Gentiana lutea(ghintura galbenă),etc.
  În ce priveşte fauna, trebuie menţionate în primul rând mamiferele reprezentate de: căprioare, cerbi, mistreţl;i, lupi, vulpi, râşi. Nu poate fi omis ursul, foarte bine reprezentat. De asemenea, între Jepii Mici şi Grohotişu, întâlnim capra neagră(Rupicapra rupicapra). Păsările de diferite specii: cocoşul de munte, vulturul pleşuv, sur şi brun, acvile, corbul, mierla de stâncării, etc. Apele Ialomiţei abundă în păstrăvi şi crapi.

Rezervaţii naturale

• Rezervaţia principală formează o fâşie continuă de-a lungul versanţilor exteriori ai masivului, începând de la Sinaia până la Şeaua Strunga, cuprinzând întregul versant prahovean, versanţii culmilor nordice până în Valea Ţigăneşti, Muntele Gaura, bazinul superior al Văii Gaura şi munţii Gutanu şi Grohotişu. Tot aici sunt incluse şi jnepenişurile de pe platoul Piatra Arsă, Jepii Mari şi Jepii Mici.
• Rezervaţia "Peştera Ialomiţei" este situată pe munţii Cocora şi include: Peştera Ialomiţei, împrejurimile cu Cheile Urşilor, Cheile Peşterii, Valea Horoabei şi o parte din regiunea subalpină a Muntelui Bătrâna.
• Rezevaţia "Zănoaga" se află pe muntele omonim.

Sinaia

  Înainte de cel de-al doilea război mondial şi de abdicarea familiei regale, Sinaia reprezenta destinaţia de vacanţă preferată a aristocraţiei româneşti. Oraşul s-a dezvoltat în jurul Mânăstirii Sinaia, ce poartă hramul "Adormirea Maicii Domnului. Aceasta a fost construită între anii 1690-1695, din iniţiativa şi prin eforturile marelui spătar Mihail Cantacuzino (fiul postelnicului Constantin Cantacuzino), după modelul Mânăstirii Sf. Elena de pe muntele Sinai, pe care acesta o vizitase.

  În partea superioară a judeţului Prahova, dominată de abruptul versanţilor de E ai M-ţilor Bucegi, s-a dezvoltat un şirag de staţiuni climaterice: Breaza, Sinaia, Poiana Ţapului, Buşteni, Azuga şi Predeal - jud.Braşov, constitiuind una dintre cele mai pitoreşti zone turistice ale României.
  O reţea densă de poteci marcate, cu numeroase variante, precum şi telefericele Sinaia - Cota 1400 - Vârful cu Dor şi Buşteni - Babele - Peştera Ialomiţei înlesnesc accesul turiştilor spre platoul M-ţilor Bucegi, cu interesante forme "megalitice" (Sfinxul, Babele) şi cu posibilităţi de ascensiune spre vf.Omu(2.505 m), Caraiman(2.384) s.a.

Sinaia - Sporturi de iarnă
Pentru amatorii sporturilor de iarnă există o serie de amenajări speciale, precum:

• pârtie de bob (1500 m lungime, 13 curbe şi 132 m diferenţă de altitudine)
• multe pârtii de schi cu grade diferite de dificultate (Carp-2.500 m, dificilă; Papagal-2.140 m, dificilă ; Turistică- 2.800 m, medie etc)
• pârtii de sanie
• telecabină de 35 de locuri(Sinaia - Cota 1.400) şi de 28 de locuri(Cota 1.400 - Cabana Vârful cu Dor, aflată la 2.000 m alt.)
• telescaunul Cota 1.400 - Vârful cu Dor, asigură legăturile între zona centrală a oraşului şi platoul M-ţilor Bucegi;
• teleschi

  Sinaia este practic punct de plecare spre cabanele M-ţilor Bucegi (Cota 1.500; Vârful cu Dor- 2.000 m alt.; Cuibul Dorului-1.200 m; Babele-2.206 m; Omu-2.505 m; Padina-1.525 m ; Piatra Arsă -1.950 m, Peştera-1.610 m) şi ale M-ţilor Baiului (Piscul Câinelui-950 m etc.).
În prezent, Sinaia este un important centru turistic şi de desfăşurare a unor conferinţe internaţionale şi naţionale.

Atracţii turistice

• Castelul Peleş - construit între anii 1873 - 1883 din dorinţa regelui Carol I de Hohenzolleren, primul rege al României, de a avea la poalele Bucegilor reşedinţa sa de vară. Atât etajul I (1873-1883), cât şi al II-lea (1896-1914), au fost construite în stilul Renaşterii germane, după planurile arhitectului vienez Wilhelm von Doderer şi ale celui german Johann Schultz din Lemberg (Lvov), cu transformări şi adăugiri gotice efectuate de arhitectul ceh Karinel Liman între anii 1896-1914. Arhitectura exterioară se încadrează predominant în stilul Renaşterii germane, mai puţin terasele dispuse în amfiteatru, cu fântâni arteziene, balustrade, vaze şi statui din marmură sculptate de italianul Romanelli din Florenţa, caracteristice Renaşterii italiene. Este compus din 160 de camere şi are un turn central de 66 de m înălţime. Castelul a fost reşedinţa regală de vară (până în 1947), iar astăzi adăposteşte un muzeu cu colecţii de picturi, sculpturi, armuri, covoare, mobilă, tapiserii etc.
• Castelul Pelişor - situat lângă Castelului Peleş, destinat iniţial prinţului Ferdinand I, azi muzeu.
  
• Mânăstirea Sinaia - cu biserica veche, având hramul "Adormirea Maicii Domnului " (15 m lungime şi 6 lăţime). Majoritatea călugărilor de aici sunt vârstnici, dar asta nu îi împiedică să vă întâmpine călduros şi chiar să vă arate împrejurimile sau să vă răspundă la orice întrebare, în română sau în germană. Şi astăzi, după trei sute de ani de existenţă, Mânăstirea Sinaia continuă să vegheze oraşul care-i poartă numele şi al cărui simbol spiritual este.